Poziția AROC referitoare la manifestările religioase și sportive care au avut loc în acest weekend

Articol publicat pe 24 Mai 2021

Manifestările care au avut loc în acest weekend, mai precis pelerinajul de la Șumuleu Ciuc și primele meciuri din acest an cu spectatori, au lăsat organizatorii de evenimente din România fără cuvinte. Cu toții am primit o lecție dură despre ce înseamnă dublul standard și cum este aplicat acesta de către autorități în România.

Încă de anul trecut, AROC (Asociația română a organizatorilor de concerte și evenimente culturale), prin membrii săi, a fost activă în a sprijini autoritățile din România pentru a veni cu cele mai bune și sigure soluții pentru repornirea evenimentelor și a altor activități culturale. Fiecare propunere făcută de noi a ținut cont nu doar de nevoile și de interesele organizatorilor, dar în primul rând de siguranța participanților și de metode de implementare sigure, menite să minimizeze orice risc și să ofere un cadru predictibil tuturor celor care își doresc să organizeze evenimente în România.

AROC a participat la toate dezbaterile publice organizate de autorități cu privire la sectorul cultural (atât pentru scheme de ajutor, cât și pentru planul de redeschidere), a avut membri activi care au discutat constant cu reprezentanți ai guvernului, a realizat un sondaj cu privire la percepția publicului privind redeschiderea evenimentelor, a trimis două scrisori deschise către Președintele României, a realizat numeroase memorii și a contribuit decisiv la propunerea de regulament de redeschidere a evenimentelor, în grupul de lucru constituit la cererea Primului Ministru, Florin Cîțu, din care mai făceau parte, pe lângă reprezentanți ai sectorului cultural, reprezentanți INSP și ai Ministerelor Culturii, Sănătății și Economiei.

Marea majoritate a acțiunilor noastre însă au fost ignorate deși au fost agreate cu INSP și ceilalți participanți în grupul de lucru, iar puținele răspunsuri pe care le-am primit au fost evazive sau au fost amânări și promisiuni nerespectate.

Iar acum sectorul cultural a primit cea mai mare palmă din ultimul an, noi toți fiind puși în situația de a vedea la televizor desfășurarea unui pelerinaj cu 50.000 de participanți, practic mai mare decât majoritatea evenimentelor culturale din țară, sau meciuri de fotbal, cu tribune pline,  în timp ce  autoritățile se mândresc cu buna desfășurare a acestora. Asta în contextul în care sectorul cultural are parte în continuare de un regulament strict, dificil de implementat, ambiguu și care nu asigură predictibilitatea pe care o cerem de aproape un an de zile.

E deosebit de umilitor să tot ieși public și să-ți ceri drepturile și să te compari cu alții, mai ales când nimeni nu pare să te asculte sau să încerce măcar să-ți înțeleagă punctul de vedere. Mențiunile noastre referitor la evenimentele sus menționate nu sunt menite să critice acțiunile efective, ci să exemplifice dublul standard pe care-l vedem cu ochiul liber. Cum se justifică din punct de vedere medical desfășurarea unor evenimente religioase sau sportive cu atâția participanți, dar limitarea activităților sectorului cultural la capacități de 500 de oameni? Cum se justifică din punct de vedere economic discriminarea sectorului cultural și distrugerea sistematică a antreprenoriatului din acest domeniu? Trăim într-o operă de Kafka din care nu știm cum să mai ieșim.

Cum a ajuns sectorul cultural din România să fie tratat cu atâta dezinteres și lipsă de empatie? Cum au ajuns evenimente din România, care înainte de pandemie contribuiau la dezvoltarea locală, erau atracții turistice și proiecte strategice în orașele lor, să fie ignorate și sacrificate fără nici măcar o explicație? Cum s-a ajuns aici?

Punctul 1 din Articolul 33 din Constituția României specifică că accesul la cultură este un drept garantat al tuturor cetățenilor acestei țări. În ciuda acestui punct, cultura este ținută vie în România nu doar de instituțiile statului, ci și de numeroase organizații private sau independente, care acum sunt efectiv discriminate. În contextul în care doar anumite aspecte din cultura unei țări sunt susținute, aceasta nu mai este un drept, ci mai degrabă un privilegiu pentru anumite categorii.

Punctul 3 din Articolul 33 din Constituția României precizează că ”Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume”. Unde este efortul Statului în respectarea acestui punct?

Punctul 1 din Articolul 41 din Constituția României precizează că “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum şi a locului de muncă este liberă”. În contextul actual, mulți dintre reprezentanții sectorului cultural nu-și pot exercita dreptul la ocupația aleasă, iar autoritățile nu doar că nu au propus suficiente măsuri de compensare, dar îngrădesc selectiv dreptul la muncă al multora.

Dacă s-au putut organiza evenimente precum pelerinajul de la Șumuleu Ciuc, sau meciuri de fotbal cu suporteri în tribune, considerăm că toată lumea poate fi de acord că și evenimentele culturale organizate după norme dovedite științific că reduc spre zero riscurile ar trebui redeschise imediat.

#Deschidetisicultura #Faradiscriminare 

Ti-a placut ? Spune-le si prietenilor
AROC
Aroc este o organizatie tanara, dar care inglobeaza voci experimentate si care au demonstrat, de-a lungul timpului, implicarea pe termen lung si bunele practici.
Intra in legatura cu noi
AROC
Str. Arhitect Louis Blanc, nr. 8, tip duplex, parter, camera 9, Sector 1, Bucuresti
Telefon: +40 723 625 077
© Copyright AROC - Asociatia Romana a Organizatorilor de Concerte 2021. Toate drepturile rezervate.